7 Principii ale testării software-ului cu exemple

Care sunt cele 7 principii ale testării software? 

Testarea software este o fază critică în Ciclul de viață al dezvoltării software-ului (SDLC) care asigură că aplicațiile îndeplinesc nevoile afacerii, funcționează fiabil și oferă o experiență pozitivă utilizatorului. Cu toate acestea, simpla rulare a testelor nu este suficientă. Pentru a maximiza eficiența și eficacitatea, testerii urmează un set de reguli 7 principiile fundamentale ale testării software, recunoscută și promovată pe scară largă de ISTQB (Consiliul Internațional de Calificare pentru Testarea Software-ului).

Acestea șapte principii acționează ca linii directoare pentru planificarea, proiectarea și executarea testelor. Acestea subliniază faptul că testarea nu înseamnă a demonstra că un produs este lipsit de erori, ci a reducerea riscului, descoperind defecte și validând dacă software-ul îndeplinește cerințele reale. De exemplu, testarea exhaustivă a tuturor intrărilor posibile este imposibilă, dar concentrarea pe testarea bazată pe riscuri asigură validarea temeinică a celor mai critice domenii.

Înțelegerea și aplicarea acestor principii îi ajută pe profesioniștii din domeniul asigurării calității să:

• Optimizați resursele prin testare mai inteligentă, nu mai dificilă.
• Detectează defectele din timp, când repararea lor este mai ieftină și mai rapidă.
• Adaptați strategiile de testare bazat pe contextul software-ului.
• Oferiți valoare afacerii, asigurându-se că produsul rezolvă problemele utilizatorilor.

Pe scurt, principiile oferă o fundație structurată pentru testare eficientă, asigurând software de calitate superioară, costuri reduse și satisfacție sporită a clienților.

Să învățăm principiile de testare cu următoarele exemplu video-

Clic aici dacă videoclipul nu este accesibil

Principiul 1: Testarea demonstrează prezența defectelor

Primul principiu al testării software afirmă că Testarea poate dezvălui defecte, dar nu poate dovedi absența lorCu alte cuvinte, testarea reușită demonstrează doar existența unor erori, nu faptul că software-ul este complet lipsit de erori.

De exempluDacă echipa dvs. de asigurare a calității execută un set de cazuri de testare și nu găsește erori, acest lucru nu garantează că software-ul nu are defecte. Înseamnă doar că testele executate nu au descoperit probleme. Este posibil să existe în continuare erori ascunse în scenarii netestate sau cazuri limită.

Acest principiu ajută la stabiliți așteptări realiste ale părților interesateÎn loc să promită că produsul este „fără erori”, testerii ar trebui să comunice că rolul lor este de a reduceți riscul prin găsirea a cât mai multor defecte posibil în timpul și resursele date.

Informații cheie:

• Scopul testării: A detecta defecte, nu a garanta perfecțiunea.
• Prescripţie: Nici măcar mai multe runde de testare nu pot garanta un software 100% fără erori.
• Cea mai buna practica: Combinați diverse tehnici de testare (unitară, de integrare, de sistem) pentru a maximiza acoperirea.

Recunoscând că testarea dovedește prezența, nu absența, a defecteProfesioniștii în asigurarea calității pot planifica strategii de testare mai eficient și pot gestiona așteptările clienților și părților interesate.

Instrumente comune pentru detectarea defectelor: SonarQube și ESLint identifică static problemele de cod, în timp ce Selenium și Postman activarea testării dinamice pentru defectele de execuție.

Principiul 2: Testarea exhaustivă este imposibilă

Al doilea principiu al testării software afirmă că este imposibil de testat fiecare intrare, cale sau scenariu posibil într-o aplicațieSistemele software moderne sunt extrem de complexe, iar numărul de cazuri de testare potențiale crește exponențial cu fiecare caracteristică sau câmp de introducere.

De exemplu, imaginați-vă un formular simplu cu 10 câmpuri de intrare, fiecare acceptând 5 valori posibile. Testarea tuturor combinațiilor ar necesita 510=9,765,6255^{10} = 9,765,625510 =,625 cazuri de testare — o sarcină impracticabilă și costisitoare.

Deoarece testarea exhaustivă este nerealistă, testerii se bazează pe testarea bazată pe risc, partiționarea echivalenței și analiza valorilor limită pentru a optimiza acoperirea testelor. Aceste tehnici permit echipelor să identifice zone cu risc ridicat și își concentrează eforturile acolo unde eșecurile sunt cele mai probabile sau cele mai impactante.

Informații cheie:

• De ce eșuează testarea exhaustivă: Prea multe combinații de teste posibile.
• Soluţie: Folosește tehnici de proiectare a testelor pentru a reduce domeniul de aplicare fără a pierde din calitate.
• Cea mai buna practica: Prioritizați funcțiile cu risc ridicat și fluxurile de lucru critice pentru afacere.

Recunoscând că testarea exhaustivă este imposibilă, echipele de asigurare a calității pot testează mai inteligent, nu mai greu — echilibrarea minuțiozității cu eficiența pentru a oferi software fiabil în condiții de constrângeri din lumea reală.

Instrumente comune pentru testarea bazată pe riscuriTestRail și Zephyr prioritizează cazurile de testare în funcție de risc. JaCoCo măsoară acoperirea codului pentru a optimiza eforturile de testare.

Principiul 3: Testarea timpurie

Al treilea principiu subliniază faptul că Testarea ar trebui să înceapă cât mai devreme posibil în ciclul de viață al dezvoltării software (SDLC)Detectarea defectelor în timpul cerințe sau faza de proiectare este mult mai ieftin și mai rapid decât să le găsim mai târziu în dezvoltare sau după lansare.

Din experiența mea industrială, remedierea unui defect în etapa de proiectare poate costa doar $1, în timp ce același defect poate costa până la 100 $ dacă este descoperit în producție. Acest lucru arată de ce implicarea timpurie a testerilor este esential.

De exemplu, dacă echipele de asigurare a calității participă la revizuiri ale cerințelor și ghiduri de design, aceștia pot identifica ambiguități sau defecte logice înainte de a fi scris orice cod. Această abordare proactivă previne relucrarea costisitoare, scurtează ciclurile de dezvoltare și îmbunătățește calitatea software-ului.

Informații cheie:

• De ce este importantă testarea timpurie: Rezolvare a defectelor mai ieftină și mai rapidă.
• Cele mai bune practici: Începeți testarea în etapa de cerințe/proiectare, nu după codare.
• Impact asupra lumii reale: Reduce întârzierile proiectelor, depășirile bugetare și nemulțumirea clienților.

Prin integrarea testării timpurii, organizațiile trec de la o abordare reactivă (găsind erori târziu) către un abordare proactivă (prevenirea defectelor din timp), ducând la un software mai fiabil și la o încredere mai mare a părților interesate.

Instrumente comune pentru testarea timpurie: Cucumber permite BDD încă din faza de cerințe. Jenkins și GitHub Actions automatizează execuția imediată a testelor.

Principiul 4: Defect ClusterING

Al patrulea principiu al testare software is Defect ClusterING, care afirmă că un număr mic de module conțin de obicei majoritatea defectelorAceasta urmează Principiul lui Pareto (regula 80/20): despre 80% din problemele software apar în 20% din moduleÎn practică, aceasta înseamnă că componentele complexe, modificate frecvent sau puternic integrate sunt mai predispuse la erori.

De exemplu, sisteme de conectare și autentificare conțin adesea un număr disproporționat de erori, deoarece implică securitate, dependențe multiple și actualizări frecvente.

Prin analizarea rapoartelor de defecte anterioare și a modelelor de utilizare, echipele de asigurare a calității pot identifica zonele cu risc ridicat și prioritiza eforturile de testare în consecință. Acest lucru asigură că resursele sunt concentrate acolo unde vor avea cel mai mare impact asupra calității.

Informații cheie:

• Principiul Pareto în acțiune: Majoritatea defectelor se concentrează într-un număr mic de module.
• Cele mai bune practici: Urmăriți densitatea defectelor, mențineți istoricul defectelor și alocați mai multe teste zonelor riscante.
• Beneficiu: Îmbunătățește eficiența testelor prin concentrarea efortului acolo unde contează cel mai mult.

Gruparea defectelor evidențiază importanța strategii de testare direcționate, permițând echipelor să maximizeze acoperirea, reducând în același timp efortul.

Instrumente comune pentru Defect ClusterINGJira oferă hărți termice care arată distribuția defectelor. CodeClimate identifică module complexe, predispuse la erori.

Principiul 5: Paradoxul pesticidelor

Al cincilea principiu al testării software este Paradoxul pesticidelor. Se afirmă că dacă același set de cazuri de testare este repetat în timp, acestea vor înceta în cele din urmă să mai găsească defecte noiLa fel cum dăunătorii devin rezistenți la același pesticid, software-ul devine „imun” la cazuri de testare repetate.

De exemplu, o aplicație de planificare a resurselor poate trece toate cele zece cazuri de testare originale după mai multe cicluri de testare. Cu toate acestea, defectele ascunse pot exista în continuare în căile de cod netestate. Bazarea pe aceleași teste creează o fals sentiment de securitate.

Cum să eviți paradoxul pesticidelor

• Revizuiți și actualizați periodic cazurile de testare pentru a reflecta modificările cerințelor și codului.
• Adăugați noi scenarii de testare pentru a acoperi căi netestate, cazuri limită și integrări.
• Utilizați instrumente de acoperire a codului pentru a identifica lacunele în execuția testelor.
• Diversificați abordările de testare, cum ar fi combinarea testării exploratorii manuale cu automatizarea.

Informații cheie:

• Problemă: Testele repetate își pierd eficacitatea în timp.
• Soluţie: Reîmprospătați și extindeți continuu acoperirea testelor.
• Beneficiu: Asigură eficacitatea pe termen lung a procesului de testare.

Prin prevenirea activă a paradoxului pesticidelor, echipele de asigurare a calității se asigură că testele lor rămân... robust, adaptiv și capabil să descopere noi defecte.

Instrumente comune pentru Variația testuluiMockaroo generează date de testare diverse. Session Tester acceptă testarea exploratorie pentru scenarii noi.

Principiul 6: Testarea depinde de context

Al șaselea principiu al testării software subliniază faptul că Abordările de testare trebuie să se adapteze contextului sistemului testatNu există o strategie de testare universală — metodele, tehnicile și prioritățile depind de tipul de software, de scopul acestuia și de așteptările utilizatorilor.

De exemplu:

• Aplicație de comerț electronic: Testarea se concentrează pe experiența utilizatorului, securitatea plăților și scalabilitatea pentru a gestiona traficul intens.
• Sistemul ATM: Testarea prioritizează acuratețea tranzacțiilor, toleranța la erori și respectarea strictă a reglementărilor bancare.

Acest principiu ne învață că ceea ce funcționează pentru un tip de sistem poate fi complet inadecvat pentru altul. Formele contextului proiectarea testului, profunzimea testului și criteriile de acceptare.

Informații cheie:

• Definiție: Strategia de testare variază în funcție de domeniul, riscul și scopul software-ului.
• Exemple: Sistemele de comerț electronic vs. cele de ATM ilustrează nevoi diferite de testare.
• Cele mai bune practici: Evaluați obiectivele de afaceri, cerințele de reglementare și nivelurile de risc înainte de a proiecta cazuri de testare.

Prin aplicarea testării dependente de context, echipele de asigurare a calității se asigură că eforturile lor sunt aliniat cu riscurile din lumea reală și așteptările utilizatorilor, ducând la rezultate ale testării mai relevante și mai eficiente.

Instrumente comune pentru context specificBrowserStack gestionează testarea pe mai multe browsere, Appium gestionează testarea mobilă, JMeter se concentrează pe performanță.

Principiul 7: Eroarea absenței erorilor

Al șaptelea principiu al testării software evidențiază Eroarea absenței erorilor, ceea ce înseamnă că, chiar dacă un sistem este aproape lipsit de erori, acesta poate fi totuși inutilizabil dacă nu îndeplinește cerințele utilizatoruluiTestarea trebuie să valideze nu doar corectitudinea, ci și aptitudine pentru scop.

De exempluImaginați-vă o aplicație de salarizare care trece toate testele funcționale și nu are defecte raportate. Cu toate acestea, dacă nu respectă reglementările fiscale actualizate, software-ul este practic inutil pentru client - în ciuda faptului că este „fără bug-uri. "

Acest principiu avertizează împotriva echivalării corectitudine tehnică cu succes în afaceriSoftware-ul trebuie să rezolve problema corectă, nu doar să funcționeze fără erori.

Informații cheie:

• Definiție: Software-ul fără erori poate totuși să eșueze dacă nu îndeplinește cerințele.
• Exemplu: Sistemul de salarizare trece testele, dar nu respectă legea.
• Cele mai bune practici: Aliniați testarea la nevoile afacerii, așteptările utilizatorilor și standardele de reglementare.

Având în vedere acest principiu, profesioniștii în asigurarea calității se concentrează pe testarea bazată pe valoare, asigurându-se că software-ul oferă utilitate în lumea reală, pe lângă calitatea tehnică.

Instrumente comune pentru validarea cerințelorUserVoice captează feedback-ul utilizatorilor, iar FitNesse permite teste de acceptare ușor de citit de către companii, asigurându-se că software-ul oferă valoarea dorită dincolo de corectitudinea tehnică.

Cum se aplică aceste principii în proiecte reale?

Înțelegerea celor șapte principii este doar primul pas. Pentru a maximiza impactul lor, echipele de asigurare a calității ar trebui să le aplice în mod constant în proiectele din lumea reală. Iată câteva dintre cele mai bune practici dovedite:

• Adoptarea testării bazate pe riscuri: Concentrați-vă pe caracteristici și module critice pentru afacere cu probabilitate ridicată de defecțiune.
• Începeți devreme în SDLC: Implică testerii în revizuirile cerințelor și ale designului pentru a identifica problemele din timp.
• Actualizați continuu cazurile de testare: Preveniți paradoxul pesticidelor prin actualizarea și diversificarea scenariilor de testare.
• Folosește o combinație de niveluri de testare: Combinați testarea unitară, de integrare, de sistem și de acceptare pentru o acoperire mai largă.
• Folosiți automatizarea acolo unde este practic: Automatizați testele de regresie și repetitive pentru a economisi timp și a reduce erorile.
• Monitorizați gruparea defectelor: Urmăriți densitatea defectelor și alocați mai multe resurse de testare modulelor cu risc ridicat.
• Adaptați-vă la contextul proiectului: Adaptați strategiile de testare în funcție de domeniu (de exemplu, finanțe, sănătate, comerț electronic).
• Validați cerințele, nu doar funcționalitatea: Asigurați-vă că software-ul este aliniat cu nevoile afacerii și așteptările utilizatorilor.
• Folosește indicatori și instrumente: Folosește instrumente de acoperire a codului, managementul testelor și urmărirea defectelor pentru a ghida îmbunătățirile.
• Comunicați clar cu părțile interesate: Stabiliți așteptări realiste — testarea reduce riscul, dar nu poate garanta un produs fără erori.

Prin integrarea acestor practici, organizațiile transformă cele șapte principii din teorie într-o practic strategie de testare care oferă software fiabil și de înaltă calitate.

Pune-ți la încercare abilitățile de testare

Este important să obțineți rezultate optime în timpul testării software-ului, fără a vă abate de la obiectiv. Dar cum vă dați seama că urmați strategia corectă de testare?  

Pentru a înțelege acest lucru, ia în considerare un scenariu în care mutați un fișier din folderul A în folderul B. Gândiți-vă la toate modalitățile posibile prin care puteți testa acest lucru.

În afară de scenariile obișnuite, puteți testa și următoarele condiții

• Încercați să mutați fișierul când este deschis
• Nu aveți drepturile de securitate pentru a lipi fișierul în folderul B
• Folderul B se află pe o unitate partajată, iar capacitatea de stocare este plină.
• Folderul B are deja un fișier cu același nume; de ​​fapt, lista este nesfârșită
• Sau să presupunem că aveți 15 câmpuri de intrare de testat, fiecare având 5 valori posibile, numărul de combinații de testat ar fi 5^15

Dacă ați testa toate combinațiile posibile, TIMPUL DE EXECUȚIE ȘI COSTURILE proiectului ar crește exponențial. Avem nevoie de anumite principii și strategii pentru a optimiza efortul de testare. Încercați să descoperiți singuri ce principii și strategii funcționează cel mai bine în acest caz. 

Care sunt miturile comune despre principiile testării software?

Chiar dacă cele șapte principii sunt larg acceptate, mai multe mituri cauzează confuzie în practicile de asigurare a calității. Iată câteva concepții greșite frecvente cu soluții rapide:

1. Mit: Mai multe teste înseamnă întotdeauna o calitate mai bună a software-ului.
   Realitate: Calitatea depinde de context, acoperire și validarea cerințelor - nu doar de cantitatea de teste.
2. Mit: Testarea automată înlocuiește nevoia de testare manuală.
   Realitate: Automatizarea îmbunătățește eficiența, dar testarea exploratorie manuală rămâne esențială.
3. Mit: Principiile sunt doar pentru referință, nu pentru utilizare practică.
   Realitate: Testerii experimentați aplică principii zilnic, adesea inconștient, pentru a concepe strategii eficiente.

Rezumat 

👉 Pentru a aprofunda, explorează Tutorial de testare software Guru99, unde veți găsi exemple practice, strategii avansate și ghiduri practice pentru a deveni un tester mai eficient.

Întrebări frecvente: